Under the Scotsman's kilt

Ochii tai verzi au vazut multe, pana la luna din seara aceasta. E ora 6 si e intuneric.

Ai inceput de mic copil o viata banala, pentru ca si parintii tai au facut acelasi lucru.Ai mers de la 2 ani si ai invatat sa citesti la 7,nu pentru ca ti-ar fi facut placere ci pentru ca ti s-a spus ca asa vei ajunge cineva. Insa caligrafia n-a fost punctul tau forte. Ai simtit adevarata pasiune in ziua in care invatatoarea ta a spus :"Astazi invatam cifrele". Ti-a placut matematica. Ai fost mereu preferatul profesoarei, pentru ca simteai ca iti depasesti conditia de fiecare data cand reuseai sa duci la capat un calcul, o probelma si mai tarziu demonstratia unei teoreme.

Tot interesul tau a trecut in fad, pentru ca ochii tai au vazut 15 ani de glorie si oglinda te-a invatat ca ceva trebuie sa se schimbe la tine. Nu ai dormit o noapte. Ochii tai au staruit in fata lunii verzi si ti-au spus "maine vedem dragoste". Ai ras si ai deschis caietul cu patratele, cautand cumva sensul vietii. Dar nu s-au inselat.

A doua zi au vazut-o. Simpatica si jucausa, iubitoare de litere. Te-ai conformat , ai iubit-o. Ai iubit-o 3 luni, 3 ani chiar. Ati trait clipe de neuitat impreuna. Ati ras si ati glumit si v-ati jucat. Numele ei a fost scris de nenumarate ori pe marginea caietului cu patratele.

Pana cand oglinda a ras de tine si ti-a spus ca esti prea serios. Atunci ochii au intervenit si ti-au prezentat a doua dragoste: heroina. Erai multumit. Viata, ti-o injectai in sange si moartea dansa in jurul tau. Umorul tau sadic si precis, actiona in mod matematic. Fata iubitoare de litere a plans pentru tine, si tu ai convins-o ca totul era vina ei. Ti-ai rupt caietele cu patratele si le-ai dat foc, pentru ca ti-era frig. Traiai intr-o casa parasita care candva servea la adapostul cainilor. Acum te adapostea pe tine si pe prietenii tai care pareau a te considera un fel de "intelectual".

Intalnirea cu realitatea a concordat cu cea cu judecatorul. Pentru ca inca erai minor si pentru ca in trecut rezultatele tale din trecut se dovedeau promitatoare, ai scapat cu 6 luni de munca in folosul comunitatii. Oglinda a ras de tine si te-a intrebat cum ai putut sa fii asa natang. Ochii tai au inceput s-o urasca. Ti-ai dat seama ca asa nu merge. Parintii tai te-au primit inapoi si te-au sustinut in timpul facultatii. Ai iesit contabil, primul din clasa.

Ai inceput sa lucrezi la o companie mica, pentru un salariu infim. Apoi, marea ocazie a vietii tale s-a ivit in jurul varstei de 26 de ani, atunci cand oglinda a decis ca va trebui sa renunti la tricou si sa il schimbi cu o camsa. Ai primit un job oarecum important si te simteai bine.

Lucrezi de zece ani acolo si sotia ta te adora. Fetita ta a invatat sa citeasca de la 4 ani, si acum incerci sa o inveti cifrele insa nimic nu poate sa o convinga ca sunt folositoare. Esti oarecum fericit, preferi caietul cu patratele in schimbul colilor albe si secretara ta iti surade mereu cu subinteles. Privesti fereastra, insa nu pentru a admira cladirea de birouri din fata. Ci pentru ca ochii tai se oglindesc in ea si iti spun ca totul o sa fie bine. Oglinda din sertarul biroului rade de tine pentru ca ai un inceput de chelie, dar tie nu-ti pasa. E 5.59. Luna stralucea acum un minut, dar acum s-a pierdut printre norii patati de cosmaruri. Poate ca o doza ti-ar prinde bine. Ochii tai incarcati privesc ciferele ceasului si literele colilor din fata. E ora 6 si e intuneric.

Inspirat de rolurile si accentul lui Ewan Mcgregor(care nu are ochii verzi).

...

Nu pot… a scrie

Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata, sau daca va puteti imagina.

Cand esti in culmea fericirii, si mergi la cineva cu ganduri bune si cu zambete cu greu inhamate in tine. Te priveste anevoios, pentru ca nu are chef. Tu deschizi o conversatie insemnificanta, cu speranta ca se va ivi un moment in care vrei reusi sa spui o gluma, si-ti vei spune :”unul s-a dus, au mai ramas 5.999.999.998” . In culmea gloriei, dupa ce esti multumit ca pana si intonatia ti-a iesit cum trebuie, se uita la tine si iti zice :”Nu-i amuzant. Chiar n-am chef acum”. Toate zambetele fug de colo **incoace**, fiecare la alta persoana, departe de tine, de unviersul tau. Ramai , inexplicabil, mut. Cateva secunde, cateva minute, cateva ore. Dupa trei saptamani inca nu poti. Singura ta indeletnicire, voisia si fericirea ta sincera nu vor mai fi impartasite. La fel si cu zambetele, si cu glumele, si cu tot optimisul ala pe care odata nu stiai in ce sertar sa-l mai asezi. Si oricat ai incerca, nu mai poti. Cuvintele nu vor sa mai iasa, si tu esti… frustrat.

Si uite asa, o persoana iti poate schimba viata. Probabil ca nici nu o sa-si dea seama. Isi va continua viata, iar majoritatea timpului si-o va petrece “neavand chef”. Urmatorul lucru de care iti dai seama,vei fi ajuns la varsta de patruzeci de ani, te uiti in oglinda, te uiti la partenerul tau de viata, la cei doi copii si la zamebtul palid pe care il ai acum, o umbrire a celui de alta data.

Fiti atenti la cei din jur. Nu-i lasati *nicio clipa sa isi piarda lucrurile in care cred(eau) cu adevarat.

*in conformitate cu noul DOOM.

Despre cenzura si alte libertati

Esti om.Iti deschizi gura cu buze uscate si inspiri adanc,cat sa-ti umpli plamanii cu aer rece.Te imbeti cu fericire,cazi in gol si te zvarcolesti in propria nimicnicie,in timp ce te amagesti ca esti viu.Esti liber.Liber sa (te) cenzurezi in voie,sa razi de altii fara sa te privesti in oglinda,in timp ce altii rad de tine fara sa…ai ghicit…fara sa se uite in oglinda.
Ai libertatea de a purta o masca si de a te preface ca esti zeu,de a imprumuta idei deja framantate de alte minti,de a privi printr-un val de ceata universul,percepandu-l in chip schimonosit.
Noi te privim si avem tendinta sa dramatizam totul.Tanjim dupa libertatea ta,deliram.Tu adaugi fiecarui delir un strop de macabru,pentru ca inspiri un gand asasin: te vom ucide,iar atunci cand narile noastre vor simti mirosul de sange inchegat,vom sti ca asa miroase libertatea.
Dincolo de fatada asta ipocrita,prea putini isi dau seama cat de tare se inseala atunci cand confunda mirosul banilor sau al sangelui cu cel al independentei.Ne luptam dintotdeauna pentru ceva ce avem deja.Problema fundamentala a societatii noastre nu este lipsa libertatii,ci lipsa unei metode eficace de dirijare si inventariere a acesteia.
Cu libertatea am creat acel repugnant instrument numit razboi,pentru a mai stoarce niste libertate unii de la altii.Am nascocit,de asemenea,povesti despre vicii si malefic,care i-au inspirat pe oamenii cu caracter tare (asa cum Hitler,Stalin sau Mussolini l-au citit pe Nietzsche,fapt care i-a ajutat sa-si dezvolte perceptia trunchiata asupra lumii).Am avut libertatea sa ne razvratim,sa pornim revolutii,sa venim cu inovatii,sa fim azi hippie si maine punk,sa credem in ce dumnezeu vrem,sa avem defecte,sa fumam,sa mintim si sa uitam,dar n-am avut nicicand libertatea sa calcam in picioare si sa terfelim libertatea altora.Si cu toate astea,noi ne-am zdrobit principiile si am luptat mereu cu morile de vant,doar pentru a avea mai mult pentru sine.Dependenta de libertate este dureroasa,pentru ca ai tendinta sa nu te mai opresti nicodata,din moment ce-ai intrat in joc.Secole intregi ni se aseaza dovada la picioare,dar noi suntem prea ignoranti (sau poate ca reflectam prea putin),ca sa realizam ca firea umana este prea expansiva pentru a invata sa puna punct,sa faca pace,sa respecte legi (pe cele intr-adevar juste,nu toate elucubratiile scornite de parlamentari alienati) si mai ales,sa nu cenzureze.
Principala lectie pe care oamenii trebuie sa o invete este ca parfumul libertatii este cel al pacii; o pace bine-meritata dupa sutele de razboaie sangeroase pentru suprematie,si mai ales dupa miile de razboaie frustrate ce s-au dat in interiorul fiintelor umane inca de la antropogeneza.

To all those people doin' lies,

Don't do it, don't do it.

Inject your soul with liberty,

It's free, it's free.

Salvation, salvation, salvation is free…