Asculta Eric Clapton cu picioarele tolanite pe caloriferul rece. Inca de dimineata astepta un telefon, si-si dadu seama ca in degeaba zaboveste. Disparuse. Nu-i statea in fire sa nu sune. Sa fii disparut, asta nu trebuie sa fie un sentiment prea rau, nu? Adica... sa anulezi obedienta sociala e, totusi, un fel de autonomie castigata pe drept, sau pe nedrept? E frumos sa ai ocazia sa stai pur si simplu si sa te minunezi de perfectiunea naturii. Pe de alta parte, sa stii pe cineva disparut nu trebuie neaaparat luat negativ. Gandeste-te ca e liber, si ca prin faptul ca nu-ti da de stire, iti da si tie putin din libertatea lui.
Nu fiti anxiosi, telefoanele au fost de fapt concepute sa ne faca viata mai usoara. Practic, nu prea au reusit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu