M-am nascut intr-o familie normala si nu am fost un copil iesit din comun.Nu am fost copilul-geniu,indragit de toata lumea,sau precoce,sa uimesc cu inteligenta mea rudele indepartate care veneau in vizita.Contactul cu societatea m-a demoralizat,pentru ca am descoperit o lume mutilata,ignoranta,golita de sentimente.Am inceput sa ma schimb: inocenta si naivitatea mea au inceput sa se cearna,ca printr-o sita.Cu trecearea anilor,ma simteam tot mai dezgustata de presiunile societatii si ale anturajului din care faceam parte.Am inceput sa cred ca sunt singura,ca in lume nu mai e loc si pentru mine.Eram,intr-un fel,anormala.Pentru ca nu intelegeam de ce erau atat de putini oameni ca mine,si atat de multi cei cu al caror comportament eram in contradictie,am inceput sa cred ca trebuie sa ma schimb eu dupa preferintele majoritatii.Mai tarziu am invatat ca majoitate nu inseamna normalitate.
Tocmai cand am inceput sa cred ca pentru mine nu mai exista speranta,ca nu am vreo mare pasiune sau vreo aptitudine,am descoperit Cartile.
De atunci,toate cartile citite au lasat o amprenta asupra mea..Tin neaparat sa caut in fiecare o parte buna,o propozitie geniala,o regula de viata,un lucru unic,o metafora,un personaj cu care sa ma compar.Incerc sa ma transpun in carte,sa-mi aleg un personaj preferat si sa fiu alaturi de el pana la final,traind cu intensitate si exacerband fiecare sentiment al acestuia.Clipind continuu si necontrolat,uitand de orice altceva,ca o amnezica,imi dau sema ca e mai convenabil sa traiesti in carti,decat in realitate.E mai comod,mai frenetic.E magic.
Chiar si lucrurile urate par frumoase in literatura,tocmai datorita impresionantei uratenii care este investita in ele.Dragostea incepe sa doara tocmai prin generozitatea cu care e risipita.Simplitatea e complexa tocmai prin faptul ca e alcatuita din putine lucruri si deci,pot incapea multe altele.Boala e perfecta tocmai pentru ca-ti scurteaza viata,"visul mortii eterne",dupa cum spunea Kant.Moartea e benefica pentru ca purifica,precum ploaia.Ploaia e magica,pentru ca produce somnolenta...Somnolenta e malefica,pentru ca te amageste ca apatia inseamna fericire...
Totusi,desi sunt aparent perfecte,cartile au si un punct slab:se hranesc din tine.Te sfasie,iti respira aerul,te fac partas la fapte ce nu au legatura cu tine.De aceea,un lucru important este sa traim si in propria viata,nu numai in carti.
Traiti!Oricum,oriunde,oricat,oricand.Numai traiti!Fiti fericiti si lucizi,schizofrenici si caraghiosi!Fiti Voi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu