Prima săptămână de şcoală se arătă lipsită de evenimente importante pentru Mara,cu excepţia faptului că toţi colegii o marginalizau,considerând-o plictisitoare şi exagerat de devotată şcolii.Cei din jur erau intrigaţi de faptul că Mara se arăta indiferentă faţă de criticile lor,dar aceasta suferea mai mult ca oricând.O durea sufletul,văzând cât este de singură,dar încerca să nu-şi arate dezamăgirea,pentru că nu avea nevoie de mila celorlalţi.Pe măsură ce timpul trecea,Mara află că în oraş va avea loc un vernisaj al fotografei sale preferate,o tânără speranţă a artei autohtone,pe nume Emilia.
În seara vernisajului,Mara imbracă o rochie neagră şi îşi prinse părul rebel într-un coc.Se simţea în sfârşit veselă,după perioada de tranziţie prin care trecuse,de când schimbase metropola aglomerată cu orăşelul mic,singuratic.
În camera lui, tapetată cu fotografiile încă needitate,ale căror autor era el însuşi,Ian imbrăcă prima cămaşă curată pe care o găsi mototolită prin dulap.Luă un taxi,fiind,ca de obicei,în întârziere,pentru a ajunge la acelaşi vernisaj ca şi Mara,cel al Emiliei.
Intră grăbit în clădirea care adăpostea expoziţia şi observă cât de elegante erau toate persoanele prezente şi cât de ciudat se uitau la el,pentru că avea un aer neglijent.Dar de când îi păsa lui de părerea critică a celor din jur?Pasiunea pentru fotografie era cea care îl adusese acolo si nu se gândea să plece.Luă o cupă de şampanie şi studie fiecare poză în parte,pentru a observa tehnica folosită,ghidându-se după proverbul “Meseria nu se învaţă,ci se fură”.Toată lumea se oprise in faţa unei fotografii “care lua ochii”,dar care era lipsită de valoare din punct de vedere tehnic.Ian s-a oprit însă la două fotografii depărtare de cea adulată de mulţime şi spuse,ca pentru sine:”Operă de artă!Incredibil!”…”Sunt de acord!Armonia se regaseşte atât în cromatică,cât şi în cadre”.
Tăcere.Cine vorbise?Cine împărtăşea ideile sale?Era chiar Mara,fata aparent lipsită de substanţă,pe care o fotografiase în prima zi de şcoală.S-au privit intens timp de câteva secunde si a fost îndeajuns pentru Mara să se îndrăgostească.După ce au făcut prezentările,cei doi au discutat despre afinitatea care îi lega iremediabil,pasiunea pentru fotografie.S-au desparţit târziu în noapte,nu înainte ca Ian să o conducă pe Mara acasă.Se simţea vinovat acum,pentru că o judecase greşit:Mara avea o personalitate foarte puternică.
Ian s-a gândit la ea fără încetare,din momentul în care a văzut-o închizând uşa casei sale,după ce o condusese,şi până în zorii zilei următoare,când a realizat că s-a indrăgostit de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu