E verde si frageda. Bate un vant racoros. Nu mai e verde si frageda, a capatat o nuanta de galben murdar si o textura aspra. Fosneste. Ploua. E smulsa si cade pe asfalt in cercuri concentrice. Covor de frunze. Autumn's in. Cel putin in mintea mea s-a lasat ceata si miroase a pamant ud, a praf spalat de ploaie si a aramiu fosnitor.
School's in. Si cu ocazia asta descopar orasul in toata splendoarea lui, imediat dupa primele raze ale zilei. Constanta e frumoasa pana in ora 7 dimineata. Apoi soarele urca pe cer si lumineaza mai bine toate colturile cladirilor, toate gangurile si saptiile libere dintre blocuri. Atunci isi pierde magia. Oh, si oamenii! Poti intalni cei mai frumosi oameni dimineata, cand sunt proaspeti si usor adormiti, netranspirati si mirosind a somn, a deodorant si a pasta de dinti. La pranz oamenii se sifoneaza, caldura ii domina, vad incetosat si miros a strazi, a mancare si a fum de tigara.
Sa se faca frig! Sa moara omizile si sa dea zapezile. Timpul trece mult prea repede si mi-as dori sa mai raman asa cum sunt acum vreo cativa ani. Sa-mi mai traiesc o data copilaria, chiar si captiva in corpul asta din prezent. In Grecia Antica erai in floarea varstei pana la 24. Dupa aceea porneai pe panta descendenta. Eu mai am destul de urcat pana acolo, dar zau ca urc al naibii de repede.
Now blues...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu