Baterii noi, goluri reinnoite

Da, m-am intors. Dupa ce am luat ieri seara trenul din Piatra Neamt, am schimbat la Bacau pe la doispe jumate si am dormit pana la Medgidia tolanita pe toata bancheta cu Endis vis-a-vis, am ajuns inapoi pe Taramul Fagaduintei, pe undeva pe peronul 4, pe undeva in jurul orei 7. Bineinteles ca nu ma astepta nimeni la gara. Bineinteles ca toata lumea dormea cand am ajuns acasa.
Dar sa vorbim despre tabara in sine. Dintre toate modalitatile de a face febra existente (vezi apa rece de izvor de la chiuveta din baie sau cutreieratul muntilor) eu una am facut febra de la ras. Cred ca la un moment dat ajunsesem sa rad si in somn. In prima zi a existat o tragere la sorti pentru a se hotari cine cu cine sta in camera. Am ajuns sa ma intreb daca nu cumva a fost masluita, caci altfel nu se putea sa aseze cele mai mari nebune in camera cu numarul 9 (vezi spitalul 9). Si de aici in colo a inceput un lung sir de bancuri, prosteli, vorbe de "duh" si surprize.
La masa am spus mereu bancuri. Mereu cu Chuck Norris. Am mancat tot din farfurie. Am jucat mim pana cand ne-au cazut mainile. Am urcat pe munte si am cazut de sase ori. Ne-am ratacit in pestera neluminata si populata de lilieci-vampir. Am calatorit in portbagajul unei Dacii Break. Am intrat in polemici. Am facut energizer-uri. Am navigat si am cantat. Am ecologizat. Am creat. Am fost la statia de epurare, unde ne-am turnat sticlute de colonie pe nas ( totusi in copacul de acolo cresteau cele mai bune mere si ceva imi spune ca nu era o coincidenta). Am vorbit despre realizarile si doleantele fiecaruia cu Maria. Ne-am luptat pe brelocuri. Ne-am jucat ping-pong. I-am chinuit pe Benito (Mussolini) si pe Mao (Tze-Tung). Aia din propozitia anterioara erau doi pisoi. Am facut schimb de expresii cu Endis. Am vizitat Piatra-Neamt si am cunoscut-o pe sosia lui Jake din Two and a half men. M-am ales cu porecla noua. Am scris doua poezii si un cantecel semnate Schizobanan si Gollum (aka Endis si eu). L-am cunoscut pe cel mai curtat barbat in viata, pe mister soapman, viceprimar in Bicaz, care ne-a dat si carte de vizita. Am regizat inca un film. Am vorbit despre ce ne doare cu micul nazist Vlad Dric si i-am cumparat Adrianei doua baxuri cu sapun, ca sa aibe. Am dansat pe Rammstein si ne-am uitat la Family Guy. Am invatat ca aia in care se pune apa e carafa si ca la maleta poti sa spui si helanca. Dar cel mai important, am invatat (sau mi-am reamintit) cat de bine si de frumos este sa cunosti oameni noi si sa razi cu ei, dar mai ales sa lupti pentru o cauza importanta. Mi-am schimbat nu numai mentalitatea, ci si modul de viata. Sa ai grija de natura si sa ai prieteni sunt doua lucruri tare misto. Si care se imbina frumos.
Urmeaza sa ma implic negresit in proiectele ce vor urma, sa incetez a-mi mai trozni degetele, sa fiu un exemplu intr-ale ecologiei si sa mai ies cu Schizobanan la cate-o bere, ca sa am cui sa-i spun "I'm so gay with my gayness", "Spirtu-i curat, beala-s", "Esti gay", "Te respect total", "Peace, babo, peace", "I love emo", "Delicious-ness-ness-ness" si celelalte mesaje notate pe inimioarele roz prinse-n piept. Caci pana la urma asta am fost, doua hipioate antisemite care s-au inteles de minune cu micul nazist. Oamenii sunt de toate felurile.
Miercuri plec in Grecia, deci ne vedem dupa ce incepe scoala. In cele ce urmeaza, poze:

My mamma says i'm special (cu Schizobanan)


Cu micul nazist


Pepenii Galbeni (Ana,Diana,Dana,Dina)


Soare(aka Andreea), Schizobanan (aka Endis), Pruna (aka Ioana), Gollum (aka eu), Dric (aka Vlad Nazi')


Jake


Tractorista

Punem bateriile la incarcat!

Cu parere de bine, va parasesc. Ma duc la Piatra Neamt sa-mi fie imbuibata mintea cu multa ecologie. O sa ma intorc mai desteapta, mai aerisita si de ce nu, mai fericita.
Plus ca tabara asta e castigata, si nu platita. Tot ce e gratis ne merge la suflet.
A fost de-a dreptul usor. Una bucata CV, una bucata poveste in care aratam cat de mult imi pasa de natura si un chestionar cu intrebari au fost de ajuns pentru ca Creed Romania sa-mi ofere si mie unul dintre cele 15 locuri puse la dispozitie in toata tara. Poate ca a fost noroc, desi norocul e un fel de inteligenta a prostilor.
Nu, n-a fost noroc. Pur si simplu meritam.

Ma intorc pe 31.

Click a Tree - Adopta un copac!

Uniunea Europeana vine cu un proiect extrem de bine pus la punct si care are multe facilitati, atat pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung. Practic, tot ce trebuie sa faci este sa intri pe site-ul lor, sa completezi un formular de inscriere si sa astepti. Daca esti printre primii 5000 de doritori, ecologistii europeni cu acte in regula iti vor trimite prin posta propriul puiet, pe care tu trebuie sa-l plantezi. Daca nu esti printre cei 5000, planteaza oricum un copac si trimite-le poza. Poti sa castigi o "aventura fabuloasa intr-o tabara de mediu". Tu vei imbatrani in fiecare zi cate putin, dar copacul tau va creste si va continua lupta inceputa de tine impotriva poluarii. Un prieten, o parte din tine, ceva in care ai pus suflet, va ramane aici, pe pamant, chiar si cand tu nu vei mai fi.
Pe langa faptul ca poti face primul pas in reducerea poluarii, e o modalitate eficienta de a arata ca iti pasa si de a cunoaste si alti ecologisti dedicati, din Bulgaria, Danemarca, Franţa, Germania, Polonia, Regatul Unit, Republica Cehă, România, Suedia şi Ungaria. Daca ai intre 14 si 29 de ani atunci nimic nu te opreste. Nu ai nimic de pierdut si te vei putea mandri ca ai facut ceva cu adevarat important!

Spune-le despre asta si prietenilor tai! Mai multi oameni inseamna mai multi copaci!
http://clickatree.europa.eu/ro