Mean(ings)

Ti se intampla uneori sa-ti testezi limitele. Sa vezi cat de departe poti ajunge,cat de mult rau poti crea. Iti place sa ii chinui pe cei mai mici ca tine. Iti da satisfactie un caine in stare de putrefactie care a murit, nevinovat, prada unei minti blonavicioase ce i-a hotarat soarta. In timp ce ochii iti cutreiera, iei in batjocura o femeie batrana al carei unic scop e acela de a traversa strada. Privesti pe sus, ei nu te merita. Un copac indrazneste sa-si verse pruncul ars de soare si patat de cosmaruri peste tine. O frunza. Nervos, ii rupi ramura. Se uita incordat la tine, iar tu ii razi in fata. Plange. Te asezi pe banca, mandru ca azi a fost o zi fructuasa. In pumnul tau zace o buburuza care n-a vrut decat sa-ti arate ca nu esti singur. Dar esti. Ochii tai sunt reci si nu-ti pasa de nimic. Esti un cliseu. Da, ai auzit bine. Dar nu-ti pasa, fiindca cliseelor nu le pasa de nimic. Asta te face veritabil.

Esti ca si textul asta. Compact si greu de citit. Nu permiti oamenilor sa te vada asa cum esti. Colegii tai te considera exemplar. N-ar putea sa creada ca tu ai omorat o musca.Esti un mincinos. Iti place sa te prefaci, si sa lasi impresia ca ai putea fi ceea ce nu esti. Un « amic » (sau cel putin asa crede el) te taraste intr-o zi la o galerie de arta contemporana. Refuzi sa privesti spre munca neincetata depusa de artist pentru incantarea ta. Asta te face sa te simti implinit. Esti inconjurat numai de obiecte. Le poti manipula dupa bunul plac. Satisfactia ti se mareste considerabil si reusesti sa afisezi o grimasa, pe care obiectele ar considera-o un zambet. Decizi sa-ti ridici capul, sa-ti faci vazuta expresia. Atunci ti se taie respiratia. Privesti, observi, contemplezi, apoi te pironesti in fata ei. « Ce forme ! Cata expresivitate !! » Asa, zambetul devine sincer si tu esti complet schimbat. Ochii ti se imbuneaza, oglindindu-ti sufletul. Ti-a spus totul. Tot ce trebuia sa stii despre viata, moarte, responsabilitate, bunatate, fericire, iubire, iertare. Esti un cliseu uluit. Iti imaginezi ca viata ti-a dat a doua sansa. E incredibila ! Cand ti se pare ca o cunosti, ca ai aflat totul despre ea, gaseste inca o maniera pentru a te surprinde si a te invata ceva. Este semnul pe care l-ai visat de mic copil, atunci cand iti diplacea groaznic vocea mamei tale in timp ce-ti canta de noapte buna. Acum intelegi tot. Si iti pare rau pentru mama, pentru toti oamenii minunati din viata ta. Alergi prin parc si iti ceri scuze de la copac si plantezi altul langa el sa-i tina de urat. Alergi descult prin oras impreuna cu prietenii tai, imartind zambete si bunavointa. Acum esti un cliseu fericit, dar iar nu-ti pasa. Pentru ca nu mai esti singur. Esti cu ea .E incriptata in mintea, inima, si peretele dormitorului tau. E o fotografie.

PS: scris de asta vara, nepostat din motive personale