Frenetic

...sau Cum O Vad Eu Pe Diana

Camera alba cu pereti patati de iubire si vopsea Dali-ana. Pe fundal, un winamp pe repeat canta încontinuu „ Let me take you down, `cause i’m going to strawberry fields…nothing is real” .Intr-un colt canapeaua vesnic plina de haine incapatanate. Camasile lui negre si fustele ei lungi. In mijloc, birou de mahon tapetat cu hartii inmuiate in cafea. Cana, uitata undeva intr-un colt va servi cat de curand pe post de scrumiera, care arata acum ca muntele lui Mahomed. Pe scaun, o aparitie cu par blond jumatate strans intr-un coc prins cu trei pixuri (niciodata nu se stie unde se pierd sub mormanele de scenarii...uneori e ca si cum ai stoarce apa din bambus). Ochii obositi, acum mai mult rosii decat albastri stau plecati spre pagina intr-o concentrare maxima,o mana tremuranda pe pix, cealalta sustinand fruntea.

Jos, pe coala: 'ghilimele scrijelite dintr-un suflet tulburat' Ieri ai fost poezie, azi esti muzica, maine {coala de smarald/ raza de lumina fara de care fotografia n-ar fi existat/pensula lui Monet}.

Taiat.Nervi.De la capat.

Iacătă

una bucata leapsa primita de la madmoiselle Diana ma obliga (atat verbal, cat si in scris) sa raspund.

deci za leapsa goes like this:

Cum ar fi…
… să fie o roșie pe fiecare scaun pe care te așezi?

stiu ca suna dubios... dar m-as simti extrem de frustrata fiindca oamenii mor de foame si eu ma asez pe mancarea lor. in plus, este partial dezgustator sa umbli cu pantalonii...uzi/patati/stresanti

… să înnebunești?

mi s-a intamplat deja..e luna ianuarie. in plus, am visat mereu ca o sa pun mana pe un pumn de calmante si o sa le torn pe gat cu niste vodka. Sadic? putin spus.

… să vezi un concert Bob Dylan?

genial? incredibil? fantasmagoric? ( copyright DeDe). pribabil as tipa "Blowin' in the wiiind"

… să ai mereu ochii lui aproape?

nu si cand sunt pe buda. nu-i frumos.

… să n-ai restanțe?

restante? e un cuvant dubios. deci probabil ar fi bine.

… să bei până mori?

daca am trecut de varsta pe care mi-ar placea sa o ating (50 de ani) si daca as fi cu cineva si n-as bea singura de-an ******... sa zicem ca nu ar fi prea rau. Marea mea problema e ca mai mult de un litru de lichid nu prea pot sa beau incontinuu.

… să faci plajă în Siberia?

pai... nicio problema, as long as i have my sunscreen. :D

… să deții o alpacă ( o lamă, animalul ăla din Anzi) ?

deci lasa bale madmoiselle? probabil ca i-as atarna o galeata de gat (ceea ce imi aminteste vag de sacosele camilelor de la Mamaia), si am pleca la mall sa probam niste pantofi de la Zara, mai de la TaRFe asa.. marea mea problema e ca ei o sa-i trebuiasca doua perechi... Scump Doamna, Scump!!

… să fii mexican?

genial!! as invata toate dansurile alea si as arata ca belly-less jack black:D

… să cânți la vioară?

mi-ar placea sa invat ceva de Bach. mereu m-a fascinat muzica lui. M-ar chema Christine Daae si m-as angaja la opera din Paris care e vis-a-vis de Zara si as avea o relatie cu Raoul care ar fi dragut si mi-ar aduce trandafiri.

… să te cânte el?
sa ma cante el? nu putem doar sa radem impreuna? doar atat.

şi cică asta e.leapşa.

dau şi eu mai încolo... na' Vanessă,şi na şi ţie Andradă, si na şi ţie Marianeee.

Vicii-Puf si de la capat.

Ajunse la capătul puterilor. Sleită, incearcă să se târască până la urmatoarea bancă. Se ajută aplecându-se şi sprijinindu-se într-un boschete. Ridică capul si o zăreşte : o bancă din lemn, scrijelită de cine stie ce cuplu de manelari care se aşezase pe ea. Rasuflă usurată :a ajuns la destinaţie. De fapt nu avea una, dar işi imagina că acela fusese de fapt scopul ei, că destinul a tras toate sforile numai ca ea sa ajungă pe acea bancă . Închide ochii. Instinctiv, se căută prin buzunare, unde dădu de un pachet de ţigari « de fiţe » şi o cutie de chibrituri nouăzeci la sută goală. Mai scoate şi telefonul, care nu mai sunase de atâta vreme, parcă nici nu-şi mai amintea de ce îl mai avea. Aşa că îl aruncă cat colo. Nu conta, oricum se va duce după el. Se uită înapoi în palma trandafirie şi revăzu primele obiecte. Sustrase gentil o ţigară pe care o aprinse cu tact. De fapt, nu a mai aprins niciodată singură o ţigară. Se pare ca filmele proaste americane au ajutat-o cu ceva până la urmă. Trase nişte fumuri în piept, simţind otrava fumurie trecându-i din gât în plămâni. Se uită la ţigară, dar ii păru diforma. Mai trase un fum, apoi o aruncă si se gandi. Cercetă celalalt buzunar al hainei mult prea largi pentru ea,unde gasi o cameră digitală, destul de pretentioasă şi o sticluţa gri, lată si subţire, unde ştia că va gasi alcool. Nu conta ce tip. Deschise capacul, cercetă ultimele urme de buze rămase de la utilizatorul precedent al sticluţei si luă o gură. Simţi arsura, dar se bucură că a scapase de sentimentul de suflet negru ce o străpunsese în urmă cu câteva clipe, datorita ţigărilor. Scăpă sticla şi închise ochii. Oare ce s-a intâmplat ? Ce a adus-o acolo ? Ce se petrecea in acel parculeţ părăsit la sfarşit ploios de aprilie? În timp ce se dezmetici, îşi mai aprinse o ţigară. Stăti şi se gandî. Dar începu sa plouă. Rămase pe bancă, dar înainte să-şi dea seama o podoliră lacrimile. Erau lacrimile ei ? Sau era doar ploaia care-i da dea sentimentul de tristeţe confuză,de durere sufletească ce ar fi putut rapune şi un elefant? Scoase limba si simţi gustul amar. La naiba, chiar erau ale ei. Scoase camera, lumina era buna. În plus, fumul de ţigară comparat cu puritatea primăverii era un contrast nepreţuit. Văzu fotografia şi aruncă inapoi in buzunar camera cea inutila. Nu era timp sa se exprime în imagini acum. Trebuia sa-şi amintească, trebuia sa-şi dea seama ce o adusese acolo. Va recapitula tot ce i s-a întamplat ziua aceea, va însuma toate faptele. Numai aşa poate decide ceea ce trebuie sa facă. Şi totuşi, plouă. Rimelul i se va intinde pe toata faţa şi uraşte sentimentul ăla. Priveşte inainte, vede un pod. Îsi căută puterile. Şi le adună şi, dintr-o sforţare reuşi să se ridice şi să alerge până sub pod, la adăpost. Între timp, ţigara cade din mâna. Întoarse capul după ea, dar nu se intoarse. Nu, nu se merita. Se aşează rezemată, sub pod. Închise ochii din nou. Oare ce s-a întamplat toata ziua aia? Nu poate. E prea dureros să-şi amintească. Rămade cu ochii închişi încercând să gandească însă somnul o curpinse înainte să-şi dea seama.

Va urma..(serios)