An Education

Este un film crème cu splash-uri albastre.


And that's all there is to it.

Ce se intampla atunci cand lumea iti spune ca esti verde la fata

Daa.Ajungi la spital.
Si uite asa, doua saptamani (si o zi, for the record) o iei incet, incet razna.
Nu vorbim aici de conditii (CLOR, mult CLOR sa fie la baie) sau mancarea (iei doua linguri si te-ai saturat) sau personalul (infirmierele-care te trezesc la 5.30 ca sa dea cu mopu si sa te pregatesti de vizita de la 8 sau asistentele-care ori asteapta o "atentie" ori daca le superi iti fac niste "suuper" injectii), ci, in principiu, de oamenii bolnavi pe care ii intalnesti acolo, colegii tai de suferinta, alinarea de la jumatate de metru departare.

Prima mea colega de camera. Femeie la 50 , operata, cu drenuri si chestii. La inceput binevoitoare, pe parcurs am aflat ca avea trei obsesii: vise erotice, sa-i sune telefonul si sa se lase de fumat. Avea un fiu un pic sarit de pe fix, convins ca manelele salveaza sociatatea.
Alta colega. Baba cu barba (hernie). Batranica la 71, nu prea sociabila, avea cea mai draguta reactie dupa clisma pe care ati vazut-o vreodata. Par facial considerabil, notata ca "mai dotata decat unii baieti"la categoria pilozitate (faciala, evident).
Sa nu uitam copii de the almighty baba violata. Tanti de 69, sosita in "stare avansata de ebrietate"(cum au notat politistii), sau beata muci/rupta-n doua/pe alta lume frate(cum am observat) foarte activa si receptiva la stimuli. O interogheaza politia in spital. Neaga tot.
Dintre cele mai remarcabile tanti cu ruptura de perineu care dansa pana la baie fiindca nu se putea tine pe ea si faptul ca telefonul ei suna ca al profei de mate (si suna incontinuu).

Cele patru super doamne au avut grija sa observe absolut toate detaliile de la absolut toate persoanele care m-au vizitat.Absolut toate.

Au mai fost, stati fara grija.
Tipa de 16 ani, venita cu apendicita, niciun stres, nicio lege, nu stia ce-i aia "scaun" in termeni medicali.
Pitipoanca, ea nu se poate opera in Constanta. Cheama doua pitipoance s-o transporte in ultimul hal la Bucuresti.
Tipa de treaba. Lucreaza la Mec, e studenta in ultimul an la limbi straine, rade mult si are un ex care e jandarm, il cheama Cristian si seamana cu Cioaca.


Dudes, eu nu ma plang aici. Cand esti bolnav oricum o iei umpic pe carari. Si apoi e super tipa de la pansamente care te lasa sa-ti iei singur leocoplastul!


Cam asta e viata de spital. Trebuia sa zis ceva, e destul de marcant. Inca sunt debusolata, nici nu mai stiu ce am scris. Am inceput sa uit si nume si fac misto de mine cand vad ca sunt babe care se tin mai bine ca mine.
Va doresc sa nu ajungeti niciodata la spitalul judetean. Din tot sufletul.



si acum un gag involuntar de-al maica-mii de la care nu ma pot abtine.

Cand imi era foarte rau, ma intorc de la scoala vlaguita si oropsita, in ultimul hal de obosita, si cu ultimele puteri sun la usa. Deschide mama cu o fata deja ingrijorata si ma intreaba
"Ce-ai mama, ti-e rau tare?". Eu dau din cap in semn ca da, eram prea terminata sa vorbesc. Ea intreaba "Te doare burta?" Eu zic un da pricajit. Ea, cu o fata angelica imi ia ghiozdanul si ma intreaba "Te duci sa iei niste painica?".
Nu stiu cat de funny iese daca o cititi, fara intrepretajul meu dramatic dar va asigur ca faza a fost atat de criminala incat cu ultimul dram de cunostinta inainte sa ma trantesc violent pe pat m-a bufnit un ras semi-isteric.

Sa fim sanatosi! :D -sloganul meu pentru alegerile prezidentiale-

Before night falls...

Ce ma face pe mine sa iubesc filmul asta nu e titlul inspirat, nici macar Javier Bardem care este impecabil in rolul lui Reinaldo Arenas (revolutionar cubanez) ci constientizarea faptului ca tortura face artistul adevarat.

Povestea este bine scrisa si structurata, filmul in principal este unul bine produs si regizat. Singurul factor iritant este, dupa parerea mea jocul "mamei" lui Reinaldo, unde as vedea-o pe Penelope Cruz mult mai brutala si concentrata in locul lui Olatz Lopez Garmendia.

Frumusetea si naturaletea acelor zile dureroase cand Reinaldo se afla in inchisoare este marcata de aparitia a doua personaje contradictorii jucate de acelasi actor hipercunoscut in decurs de 11 minute. Primul ca Bon Bon, un transexual care in schimbul a 1000 de tigari a transportat (oarecum neconventional) romanul lui Arenas ce avea sa se publice in Franta.Al doilea ca locotenentul Victor care l-a obligat sa-si nege conditia sexuala desi el insusi era...nesigur.


Povestea curge simplu si natural, pastrandu-se atent datele autobiografice din romanul personajului principal care este deaseamenea si cel mai cunoscut.Filmul este plin de emotia vibranta cubaneza, de pasiunea pentru literatura si frumusete, sentimente din cele mai nobile de la oameni de toate tipurile. Trebuie sa vedeti "Before night falls" pentru a intelege notiunea de sacrificiu pentru arta. Sau daca nu, ca sa vedeti fundul lui Johnny Depp in costum de travestit.








"Leonardo da Vinci was homosexual, so was Michelangelo, Socrates, Shakespeare, and almost every other figure that has formed what we have come to understand as beauty. " Cuvinte care i-aua dus lui Bardem nominalizare la Oscar pentru Best Actor.

Cu tot respectul!

De vreo trei ani incoace pot sa recunosc ca am crescut si eu indeajuns incat sa ma tin la pas cu treburile de pe internet: youtube, blog-uri, forumuri...
Ca sa ma explic mai bine, recunosc ca cel mai mare stres pe care il am dupa ce citesc informatiile care imi trebuiesc este vremea comentariilor. Unele fiind constructive, ma chinui sa citesc macar trei sferturi, depinzand desigur de numar sau de valoarea informatiei primite. Ma inrosesc rau si incep chiar sa hiperventilez cand descopar oamenii care se baga aiurea in seama pe bloguri doar ca sa-si faca reclama la propriile miracole tehnologizate sau, cel mai rau caz, sa-si verse frustrarile de acasa pe oamenii care chiar au o opinie. Bottomline: COMENTARIILE SE FAC NUMAI PE SUBIECT, DACA CINEVA ARE CHEF SA STEA A TACLALE CU ALTCINEVA SAU SA SE CERTE, FACETI SCHIMB DE ADRESE DE MAIL SI LASATI OAMENII SA CITEASCA PE UN BLOG(SAU LA UN CLIP) RESPECTABIL COMENTARII RESPECTABILE.



Nu avem un blog popular si asta e ok, nu l-am construit ca sa devina sursa de venit. Sunt mandra ca pana acum NU am dat in certuri sau conversatii nefolositoare, si sper sa il pastram asa


Greenspotting multumeste pentru intelegere. Pace si prosperitate pentru tot restul verii. :)

De ce nu pot si constantenii?

Cred ca a aflat destul de multa lume, zilele astea se desfasoara anualul IPIFF. Inca nedezvoltat( la a 4-a editite, cred), succeda TIFF-ul intr-o incercare de a recompensa catusi de putin filme independente, fie ca sunt ele straine sau (preponderent) romanesti. Nu suna rau: multi invitati, destule filme, locatii "promitatoare" (noul pavilion expozitional, cityplex). Totusi, cam multe bube anul asta.

1. Site-ul. In constructie pana in ajunul evenimentului.
2. Programul. Nu coincidea cel de pe site cu ce era in pliantul de la cinema.
3. Publicitatea. Doua site-uri de evenimente si 3 afise nu au reusit sa popularizeze festivalul. (La "Vicky Cristina Barcelona" s-au strans cam 5 oameni in toata sala.)
4. Organizarea. Nici acum nu stiu unde s-a tinut "Politist, adjectiv", probabil la Cityplex.
La proiectia "Cea mai fericita fata din lume" a inceput mai intai "Boogie", ca apoi sa fie intrerupt cu scuze precare: "Ne scuzati, s-a intamplat o greseala regretabila. Va mai dura 15 minute". Excuse me?!?!?!

Nu vreau sa fiu extrem de critica (desi cam cu asta ma ocup), asa ca iata niste "pointers" pentru la anul.

-luati-va un baiat care se pricepe sa termine site-ul cel putin cu o saptamana inainte de start.
-incercati sa deschideti vechile cinematografe (Republica, Studio), caci atmosfera de festival s-ar mula imediat pe locatii.
-daca publicati afise, imprastiati-le in tot orasul.
-intocmiti un singur program si respectati-l.
-reducerile la elevi, studenti si pensionari nu strica niciodata.


Sincer, sunt mandra ca exista festivalul si ca se tine la noi in oras, sper sa creasca odata cu anii si sa ajunga mai mare si mai frumos decat TIFF (daca se poate).

Le cendre, mené par les ondes de bonne heure.

BUM.BUM.BUM.
TIC.
TAC.
TIC.
TAC.
Timpul si ritmul sunt esentialul ce te formeaza la 02.48. esti prea obosit sa respiri, prea agitat ca sa te gandesti. Te asezi, iti e mai bine. acum incepe totul. sprijinit de peretele negru, iti simti buzele invinetindu-se. inchizi ochii si deschizi inima prin urechi. puff!

Acum esti cenusa. esti o cenusa purtata de undele beat-ului. Esti una cu aerul incarcat de fum de tigara, una cu difuzoarele, una cu picatura de transpiratie sincera de dupa urechea persoanei care ai fost. Tu, praful, cauti sa te asterni. Dar vantul are alte planuri cu tine. Si-a gasit un prieten, o singura particula care il poate intelege si simti cu adevarat. te poarta prin parc, va jucati impreuna cu frunzele catifelate de primavara. Apoi te duce pe strada, va rostogoliti pe asfaltul rece si aspru, ca sa va poleiti sufletele de lacrimi si ganduri amare. Vantul rade de tine, caci tu inca te misti pe ritm, necontenit pe bataia obosita a aceluiasi "drum". Ii soptesti bland la ureche "parte din mine, parte din noi". Si o sclipire luceste in intuneric, din sufletele voastre de marimea unui creier de furnicuta. Veti zbura lin pana pe plaja.
Cerul instelat de deasupra apei, mereu obosit si plictisit, va saluta cascand pe o voce de bas.
Intri in apa rece si sarata, si iti amintesti de pleoapele caprioarei zgribulite care ti-a cerut un simplu sarut. Tot plutind in durerea ta, te zgarii din greseala de epava aproape inghitita de marea infometata. un strop de sange pateaza albastrul necrutator al marii, si ajunge pe o alga infrugurata. rogi vantul sa te poarte pe nisip. Odata ajuns, descoperi ca nu esti singur. O scoica batrana incepe o poveste: "Fiecare fir de nisip a fost o persoana ca si tine, rapita de vantul hapsan caruia ii place atat de mult sa va rascoleasca amintirile. Lacrimile voastre au format de fapt marea. Dorul usturator in care se imbaiaza spiritele libere ca sa..." Nu mai poti asculta. Urechile iti tiuie ingrozitor si o panica inimaginabila te patrunde pana la degetele picioarelor.

Deschizi ochii. In spatele tau, simti peretele negru vibrand. Inauntru, cateva persoane ascultand povestea MC-ului. Te uiti la ceas: 04.16.

TIC.
TAC.
TIC.
TAC.
BUM.BUM.BUM

leapsa.

Doua posturi intr-o zi. Wierd, huh?

...daca as putea ce as vrea sa fiu?
o floare: zambila
un anotimp: primavara
o culoare: maro (sau asa ma simt acum)
un animal :iepure (desi ma tenta sa zic gandac)
un obiect vestimentar: sutien
o piesa de mobilier: ornament
o piesa muzicala:Sedative de la Babyshambles
un vers: "decat sa-ncerci sa-i spui cuiva ceea ce simti, mai bine il faci sa simta ceea ce spui".
un peisaj: o padure deasa,deasa,deasa
un obiect: o pagina (L.E: o lentila de Nikon)
un instrument muzical:o tuba
un copac:auzisem ca un plop desi mie mi-ar placea o salcie
un oras: Paris
o persoana publica: Andy Warhol (ups, a murit)
o persoana apropiata:habar nu am (poate ca sor-mea)
o carte: Alergand pe tocuri =)) serios vorbind? aaa.... La fascination du pire, cred.
un fel de mancare: salataaa
un supererou:Malina
un fenomen al naturii:tornada
o masina:bicicleta
un fruct:capsuna
o parte a corpului:unghie
un film:La vie en rose.


Cam asta e treaba. Considerati-va leaps-uiti.
Poate ajunge pe la Diana, ca n-a mai scris de o vesnicie.

Vision d’un artiste,cica.

C’était une chaude et humide nuit d’avril. Les fleurs et les arbres étaient tous muets, à l’attente de l’été. Une belle femme, aux cheveux rouges et yeux verts courrait dans une ruelle étroite, bordée d’arbres. Une lumière étrange regnait dans cette ruelle, d’un coin jusqu’à l’autre. La femme portait une blouse blanche et une jupe rouge qui lui arrivait jusqu’au genou. Elle courait parce qu’elle était en retard. Quinze minutes la separent d’une fête organisée par son chef,où sa presence était vitale. Voilà pourquoi elle essaiait de mettre son rouge et de coiffer ses cheveux en même temps. C’était un peu difficile, mais elle l’avait fait mille fois auparavant. Dans son grand sac elle avait une robe rouge assortie aux talons qu’elle portait. Elle ne s’arrêtait pas de courir. La ruelle ne faisait qu’écouter les bruits faites par la femme.

Silence. Clic! “Oh, non!”pensa la femme. Un talon s’était cassé. Quoi faire maintenant? Paniquée, elle s’est traînée sur le trottoir. Elle s’assit. Elle sortit son téléphone du sac, et commença à chercher des numéros. Mais surprise! Elle n’avait pas de signal. “ Peut-être un taxi va passer par ici..” s’encourageait la femme. Un petit vent commença, et les arbres faisaient un bruit, comme s’ils riaient. “ Qui est-ce que je veux tromper? J’ai jamais vu des voitures passer par ici.” La femme ne trouva qu’une solution. Elle s’appuya contre un arbre et fuma une cigarette. La relaxation était complète. La femme leva ses grands yeaux verts et regarda le ciel. Il commença a pleuvoir.

CLIC!, fit l’appareil du photographe. “MAARC! T’es là?”

La semaine de la langue française,

6-22 mars 2009

PS: asta ca sa nu ziceti ca v-am mintit in postul trecut :P

**Merde,mille excuses!!**

Intre production orale (pt delf , nu va ganditi la prostii) si celelalte milioane de lucruri pe care le am de facut, dar pe care se pare ca nu le voi face niciodata (sau poate candva...in timp ce am un vis colorat si alb-negru in acelasi timp) m-am decis sa scriu ceva normal, intr-o perioada care, in mod normal m-ar introduce inntr-una din cele mai mari anormalitati care se petrec anual. Nu mi-a iesit, normal.

Vorbesc despre perioada care scoate ce-i mai fratuzesc din mine, toata treaba aia cu basca si accentul pe care il uraste toata lumea.Stiti voi, toata vrajeala aia cu "saptamana limbii franceze" care de fapt dureaza trei saptamani.Colac peste pupaza, au bagat si olimpiada la mijloc. Fix undeva la mijloc, mai exact, pe 14 martie(ring any bells? targul de universitati?).

Aici intervin reminescentele Dianei, urlatul profesoarelor de franceza, petrecerile cu vin si bere si sandwich-urile cu branza(mai repede cascaval, dar branza suna mai frantuzesc). Undeva, pe o floare de zambila uscata sunt eu, incercand sa fac macar jumatate din lucrurile pe care ar trebui sa le fac.

Cineva tot o sa vina sa intebe "De ce te stresezi atat?". Pledez vinovata. Imi place. Imi plac alea zece cuvinte pe care ma tot chinui sa mi le amintesc in fiecare an. Imi place sa lucrez o gramada la un articol, un afis sau orice. Si chiar si cand primesc strambaturi dezaprobatoare, ma straduiesc. Nu sunt cine stie ce workaholic, nici macar cine stie ce geniu antreprenor. Dar asa e viata. Radem glumim...





{So if you ask me "Do you belive in God?", forgive me if I answer "Does God belive in me?"}

PS:videoclipul asta... nu l-am vazut niciodata integral, m-am limitat la a ma bucura doar de "sunete".

Iacătă

una bucata leapsa primita de la madmoiselle Diana ma obliga (atat verbal, cat si in scris) sa raspund.

deci za leapsa goes like this:

Cum ar fi…
… să fie o roșie pe fiecare scaun pe care te așezi?

stiu ca suna dubios... dar m-as simti extrem de frustrata fiindca oamenii mor de foame si eu ma asez pe mancarea lor. in plus, este partial dezgustator sa umbli cu pantalonii...uzi/patati/stresanti

… să înnebunești?

mi s-a intamplat deja..e luna ianuarie. in plus, am visat mereu ca o sa pun mana pe un pumn de calmante si o sa le torn pe gat cu niste vodka. Sadic? putin spus.

… să vezi un concert Bob Dylan?

genial? incredibil? fantasmagoric? ( copyright DeDe). pribabil as tipa "Blowin' in the wiiind"

… să ai mereu ochii lui aproape?

nu si cand sunt pe buda. nu-i frumos.

… să n-ai restanțe?

restante? e un cuvant dubios. deci probabil ar fi bine.

… să bei până mori?

daca am trecut de varsta pe care mi-ar placea sa o ating (50 de ani) si daca as fi cu cineva si n-as bea singura de-an ******... sa zicem ca nu ar fi prea rau. Marea mea problema e ca mai mult de un litru de lichid nu prea pot sa beau incontinuu.

… să faci plajă în Siberia?

pai... nicio problema, as long as i have my sunscreen. :D

… să deții o alpacă ( o lamă, animalul ăla din Anzi) ?

deci lasa bale madmoiselle? probabil ca i-as atarna o galeata de gat (ceea ce imi aminteste vag de sacosele camilelor de la Mamaia), si am pleca la mall sa probam niste pantofi de la Zara, mai de la TaRFe asa.. marea mea problema e ca ei o sa-i trebuiasca doua perechi... Scump Doamna, Scump!!

… să fii mexican?

genial!! as invata toate dansurile alea si as arata ca belly-less jack black:D

… să cânți la vioară?

mi-ar placea sa invat ceva de Bach. mereu m-a fascinat muzica lui. M-ar chema Christine Daae si m-as angaja la opera din Paris care e vis-a-vis de Zara si as avea o relatie cu Raoul care ar fi dragut si mi-ar aduce trandafiri.

… să te cânte el?
sa ma cante el? nu putem doar sa radem impreuna? doar atat.

şi cică asta e.leapşa.

dau şi eu mai încolo... na' Vanessă,şi na şi ţie Andradă, si na şi ţie Marianeee.

Inquiets

Je regarde vers le bas. Qu'est-ce que je cherche? Moi-meme je ne le sais... Peut-etre une autre chance, peut-etre le courage, peut-etre d'autres choses sans importance. J'avais toutes les choses ordonnees, toutes arrangees comme l'arbre de Noel. J'aimerais entendre une conte avec des roses.Quoi?Je n'ame pas les roses...Maintenant, mes liaisons sont bloquees, mes couches se sont colees, ma consience toute en desordre... Je regarde devant moi. Je suis seule, personne a cote de moi.Desole, je pense, je les ai toutes elognes.C'est le temps pour penser.Pour croire.Pour dire a soi ce qu'on pense. Il y aura un debat. Moi, je serais les deux : le vainqueur et le vaincu.Attend un peu! C'est toujours moi qui a la faute? Personne d'autre?Pas possible!, me suis-je dit.

Who are you to disobey my orders? What did I do to make you crush my little world? You broke my little white fence, which i painted myself with great care. Shall I expect you to come back? Shall I fix my fence or build a door instead? You shall have to knock for i have found no use for a doorbell. I found my little animals crying, for they were never hurt before. They were looking quite frightened and they confessed that they will never get close to the fence again. They were all gathered in the middle of my mind garden, singing themselves to sleep. But asleep they have never been!

Este mai usor sa te ascunzi dupa limbi straine, fiindca limba ta e aceea care iti face cel mai mult rau.

La fascination du pire.

Avea un aer lasciv si destul de controversat toata perioada asta. Nimic nu e cum va asteptati voi






















Ar fi fost un titlu al naibii de bun, nu?
Pacat ca s-a gandit altcineva la el inaintea mea.
Pentru continuare...asteptati.
Craciun luminat!

era logic ca nu o sa-l mai termin. the past is past.