Ador caldura cotropitoare din motive ridicol de simple. Imi cultiva lasciv prostia si ma lasa sa ma delectez cu cele mai mari superficialitati. Imi place pentru ca ma face si mai avida de necunoscut si mai multumita de momentul in care ma aflu.
Ma bucur atunci cand ma sufoc de caldura pentru ca nu-mi mai ramane energie pe care as fi investit-o in a ma enerva pentru calculatorul care nu merge, sau pentru ca o persoana oarecare nu mi-ar raspunde la o invitatie sicnera si simpla.
Imi place sa simt picaturi de transpiratie care mi se rostogolesc pe ceafa (pentru ca da, am dita mai claia de par-sa nu pierdem umorul rustic,e al naibii de bun in orice situatie-) pentru ca ma fac sa uit ca sunt un animal social si imi trezesc tot egoismul delasator care-mi spune sa stau tolanita pe canapea underwearless si sa ma dezamagesc cu literatura franceza.
Nu ma deranjeaza sa innebunesc stand in casa, ca apoi sa savurez la sfarsitul zilei conturul oamenilor pe care aproape ca-l uitasem. Si-apoi, mai dam si-o fuga pana-n Vama pentru ca acolo se nasc in fiecare zi in mintea noastra soarele si florile de camp.
Ma amuz amintindu-mi de teoriile mele de copil prost(nu stiu exact cat m-am schimbat de atunci, caci, desi inca inutile mi se par la fel de necesare) pentru ca stiu ca vara am timpul fizic sa ma gandesc la ele, si nu numai.
E vara si e timp! Indiferent de varsta, trebuie sa te bucuri de caldura si de ploaie si de tantari si de orice te mai enerveaza. PENTRU CA POTI!
mii de scuze daca cineva se simte ignorat vara asta, n-aveti de dat decat un coup de fil/courriel, si va rezolvam :D
PS: Blogul Dianei se numeste mai nou "Porumb pe băţ" . E nou si smecher si ma face sa balesc si la propriu si la figurat.
Se afișează postările cu eticheta stuff. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stuff. Afișați toate postările
joi, 22 iulie 2010
luni, 1 februarie 2010
R.I.P
Nu Michael Jackson, nici suferinzii de gripa AH1N1, nici macar sarmanii haitieni.
R.I.P Jerome David Salinger.
Cateva cuvinte despre el? S-a nascut in New York in 1919. Romanul sau cel mai cunoscut a fost cu siguranta De veghe in lanul de secara, care s-a vandut in cel putin 65 de milioane de copii (ganditi-va numai de cate ori au fost imprumutate in biblioteci). Acest roman este considerat unul din cele mai importante din secolul XX, tinand cont si de faptul ca David Chapman (ring any bells? nenea care l-a omorat pe John Lennon(negrul ala de la Black Eyed Peas)) o tinea intr-o mana, si in cealalta pistolul. Ultima sa publicatie a fost in 1965.A murit la 91 de ani, pe 27 iauarie 2010.
Cel putin 70 la suta din pretenii mei au citit The Catcher in the Rye( "De veghe in lanul de secara", pentru non-englezisti) si alti 5 la suta Noua povestiri , lucruari pentru care ii multumim din suflet.
Pe calea asta ii spunem adio si lui Eric Rohmer, un regizor francez adorabil. Va recomandam sa vedeti Antotimpurile, in special Conte d'ete.
P.S:Nu stiu cum va simtiti voi, dar eu una sunt usurata. Suna cel putin dubios. Vreau sa zic: sunt fericita fiind ca am scapat de luna ianuarie. Chiar sunt. Au murit doua vecine de-ale mele, dintre care la una chiar tineam. A murit Salinger. Ma simt totusi intr-o perioada de tranzitie. Ca si cum ar fi necesar ca mai multe persoane sa dispara ( din viata mea, sau viata publica) pentru ca in 2010 sa se desfasoare...in sfarsit...ceva.
R.I.P Jerome David Salinger.
Cateva cuvinte despre el? S-a nascut in New York in 1919. Romanul sau cel mai cunoscut a fost cu siguranta De veghe in lanul de secara, care s-a vandut in cel putin 65 de milioane de copii (ganditi-va numai de cate ori au fost imprumutate in biblioteci). Acest roman este considerat unul din cele mai importante din secolul XX, tinand cont si de faptul ca David Chapman (ring any bells? nenea care l-a omorat pe John Lennon(negrul ala de la Black Eyed Peas)) o tinea intr-o mana, si in cealalta pistolul. Ultima sa publicatie a fost in 1965.A murit la 91 de ani, pe 27 iauarie 2010.
Cel putin 70 la suta din pretenii mei au citit The Catcher in the Rye( "De veghe in lanul de secara", pentru non-englezisti) si alti 5 la suta Noua povestiri , lucruari pentru care ii multumim din suflet.
Pe calea asta ii spunem adio si lui Eric Rohmer, un regizor francez adorabil. Va recomandam sa vedeti Antotimpurile, in special Conte d'ete.
P.S:Nu stiu cum va simtiti voi, dar eu una sunt usurata. Suna cel putin dubios. Vreau sa zic: sunt fericita fiind ca am scapat de luna ianuarie. Chiar sunt. Au murit doua vecine de-ale mele, dintre care la una chiar tineam. A murit Salinger. Ma simt totusi intr-o perioada de tranzitie. Ca si cum ar fi necesar ca mai multe persoane sa dispara ( din viata mea, sau viata publica) pentru ca in 2010 sa se desfasoare...in sfarsit...ceva.
luni, 26 octombrie 2009
Ce se intampla atunci cand lumea iti spune ca esti verde la fata
Daa.Ajungi la spital.
Si uite asa, doua saptamani (si o zi, for the record) o iei incet, incet razna.
Nu vorbim aici de conditii (CLOR, mult CLOR sa fie la baie) sau mancarea (iei doua linguri si te-ai saturat) sau personalul (infirmierele-care te trezesc la 5.30 ca sa dea cu mopu si sa te pregatesti de vizita de la 8 sau asistentele-care ori asteapta o "atentie" ori daca le superi iti fac niste "suuper" injectii), ci, in principiu, de oamenii bolnavi pe care ii intalnesti acolo, colegii tai de suferinta, alinarea de la jumatate de metru departare.
Prima mea colega de camera. Femeie la 50 , operata, cu drenuri si chestii. La inceput binevoitoare, pe parcurs am aflat ca avea trei obsesii: vise erotice, sa-i sune telefonul si sa se lase de fumat. Avea un fiu un pic sarit de pe fix, convins ca manelele salveaza sociatatea.
Alta colega. Baba cu barba (hernie). Batranica la 71, nu prea sociabila, avea cea mai draguta reactie dupa clisma pe care ati vazut-o vreodata. Par facial considerabil, notata ca "mai dotata decat unii baieti"la categoria pilozitate (faciala, evident).
Sa nu uitam copii de the almighty baba violata. Tanti de 69, sosita in "stare avansata de ebrietate"(cum au notat politistii), sau beata muci/rupta-n doua/pe alta lume frate(cum am observat) foarte activa si receptiva la stimuli. O interogheaza politia in spital. Neaga tot.
Dintre cele mai remarcabile tanti cu ruptura de perineu care dansa pana la baie fiindca nu se putea tine pe ea si faptul ca telefonul ei suna ca al profei de mate (si suna incontinuu).
Cele patru super doamne au avut grija sa observe absolut toate detaliile de la absolut toate persoanele care m-au vizitat.Absolut toate.
Au mai fost, stati fara grija.
Tipa de 16 ani, venita cu apendicita, niciun stres, nicio lege, nu stia ce-i aia "scaun" in termeni medicali.
Pitipoanca, ea nu se poate opera in Constanta. Cheama doua pitipoance s-o transporte in ultimul hal la Bucuresti.
Tipa de treaba. Lucreaza la Mec, e studenta in ultimul an la limbi straine, rade mult si are un ex care e jandarm, il cheama Cristian si seamana cu Cioaca.
Dudes, eu nu ma plang aici. Cand esti bolnav oricum o iei umpic pe carari. Si apoi e super tipa de la pansamente care te lasa sa-ti iei singur leocoplastul!
Cam asta e viata de spital. Trebuia sa zis ceva, e destul de marcant. Inca sunt debusolata, nici nu mai stiu ce am scris. Am inceput sa uit si nume si fac misto de mine cand vad ca sunt babe care se tin mai bine ca mine.
Va doresc sa nu ajungeti niciodata la spitalul judetean. Din tot sufletul.
si acum un gag involuntar de-al maica-mii de la care nu ma pot abtine.
Cand imi era foarte rau, ma intorc de la scoala vlaguita si oropsita, in ultimul hal de obosita, si cu ultimele puteri sun la usa. Deschide mama cu o fata deja ingrijorata si ma intreaba
"Ce-ai mama, ti-e rau tare?". Eu dau din cap in semn ca da, eram prea terminata sa vorbesc. Ea intreaba "Te doare burta?" Eu zic un da pricajit. Ea, cu o fata angelica imi ia ghiozdanul si ma intreaba "Te duci sa iei niste painica?".
Nu stiu cat de funny iese daca o cititi, fara intrepretajul meu dramatic dar va asigur ca faza a fost atat de criminala incat cu ultimul dram de cunostinta inainte sa ma trantesc violent pe pat m-a bufnit un ras semi-isteric.
Sa fim sanatosi! :D -sloganul meu pentru alegerile prezidentiale-
Si uite asa, doua saptamani (si o zi, for the record) o iei incet, incet razna.
Nu vorbim aici de conditii (CLOR, mult CLOR sa fie la baie) sau mancarea (iei doua linguri si te-ai saturat) sau personalul (infirmierele-care te trezesc la 5.30 ca sa dea cu mopu si sa te pregatesti de vizita de la 8 sau asistentele-care ori asteapta o "atentie" ori daca le superi iti fac niste "suuper" injectii), ci, in principiu, de oamenii bolnavi pe care ii intalnesti acolo, colegii tai de suferinta, alinarea de la jumatate de metru departare.
Prima mea colega de camera. Femeie la 50 , operata, cu drenuri si chestii. La inceput binevoitoare, pe parcurs am aflat ca avea trei obsesii: vise erotice, sa-i sune telefonul si sa se lase de fumat. Avea un fiu un pic sarit de pe fix, convins ca manelele salveaza sociatatea.
Alta colega. Baba cu barba (hernie). Batranica la 71, nu prea sociabila, avea cea mai draguta reactie dupa clisma pe care ati vazut-o vreodata. Par facial considerabil, notata ca "mai dotata decat unii baieti"la categoria pilozitate (faciala, evident).
Sa nu uitam copii de the almighty baba violata. Tanti de 69, sosita in "stare avansata de ebrietate"(cum au notat politistii), sau beata muci/rupta-n doua/pe alta lume frate(cum am observat) foarte activa si receptiva la stimuli. O interogheaza politia in spital. Neaga tot.
Dintre cele mai remarcabile tanti cu ruptura de perineu care dansa pana la baie fiindca nu se putea tine pe ea si faptul ca telefonul ei suna ca al profei de mate (si suna incontinuu).
Cele patru super doamne au avut grija sa observe absolut toate detaliile de la absolut toate persoanele care m-au vizitat.Absolut toate.
Au mai fost, stati fara grija.
Tipa de 16 ani, venita cu apendicita, niciun stres, nicio lege, nu stia ce-i aia "scaun" in termeni medicali.
Pitipoanca, ea nu se poate opera in Constanta. Cheama doua pitipoance s-o transporte in ultimul hal la Bucuresti.
Tipa de treaba. Lucreaza la Mec, e studenta in ultimul an la limbi straine, rade mult si are un ex care e jandarm, il cheama Cristian si seamana cu Cioaca.
Dudes, eu nu ma plang aici. Cand esti bolnav oricum o iei umpic pe carari. Si apoi e super tipa de la pansamente care te lasa sa-ti iei singur leocoplastul!
Cam asta e viata de spital. Trebuia sa zis ceva, e destul de marcant. Inca sunt debusolata, nici nu mai stiu ce am scris. Am inceput sa uit si nume si fac misto de mine cand vad ca sunt babe care se tin mai bine ca mine.
Va doresc sa nu ajungeti niciodata la spitalul judetean. Din tot sufletul.
si acum un gag involuntar de-al maica-mii de la care nu ma pot abtine.
Cand imi era foarte rau, ma intorc de la scoala vlaguita si oropsita, in ultimul hal de obosita, si cu ultimele puteri sun la usa. Deschide mama cu o fata deja ingrijorata si ma intreaba
"Ce-ai mama, ti-e rau tare?". Eu dau din cap in semn ca da, eram prea terminata sa vorbesc. Ea intreaba "Te doare burta?" Eu zic un da pricajit. Ea, cu o fata angelica imi ia ghiozdanul si ma intreaba "Te duci sa iei niste painica?".
Nu stiu cat de funny iese daca o cititi, fara intrepretajul meu dramatic dar va asigur ca faza a fost atat de criminala incat cu ultimul dram de cunostinta inainte sa ma trantesc violent pe pat m-a bufnit un ras semi-isteric.
Sa fim sanatosi! :D -sloganul meu pentru alegerile prezidentiale-
miercuri, 29 iulie 2009
New face
Acum vreo 2 ore am inceput sa mestec guma asta pe care inca o mai am in gura și pe care, implicit, inca o mai mestec. Multe lucruri s-au schimbat in timpul asta, dar cele mai importante ar fi gustul gumei (yuck!) și fata blogului. Multe se vor mai schimba, caci planuim o reinventare. Bineinteles ca doar Sandra a fost activa pe blog pana acum, probabil pentru ca ei nu-i este atat de frica de esec ca mie.
Tema blogului e acum Fight Club, pentru ca ne caracterizeaza atat pe mine, cat si pe Sandra, pentru ca avem cu totii nevoie de cate-o rafuiala uneori, cu toata pacea din lume si pentru ca vrem sa atragem oameni ca noi, care sa ne impartaseasca preferintele. Poza cu Helena Bonham Carter e acolo pentru ca e reprezentativa pentru film, pentru ca mie imi place foarte tare tipa și pentru ca Sandra nu suporta fumatul nesimtit, prin care intelege oameni care fumeaza fara sa se ajute de maini.
Ce va asteapta pe GreenspottinG in viitor? In principiu, recenzii de carti si de filme de la mine, comentarii si prezentari de evenimente de la Sandra, dureri si nemultumiri ale amandurora si uneori absurditati pe care o sa le treceti cu vederea. De asemenea, promit sa va tin la curent cu eventuale festivaluri de film/tabere de ecologie/concursuri la care mai merg si eu si la care merita sa incercati si voi.
What else? Asteptam sugestii,propuneri,critici și rosii din pixeli de la voi, aici pe blog sau chiar pe e-mail:
evergreen.nevergreen@gmail.com
doardydu@yahoo.com
Nu va sfiiti, Sandrei ii place sa comunice prin e-mailuri cu oamenii. Si mie, desi imi plac mai mult scrisorile.
Tema blogului e acum Fight Club, pentru ca ne caracterizeaza atat pe mine, cat si pe Sandra, pentru ca avem cu totii nevoie de cate-o rafuiala uneori, cu toata pacea din lume si pentru ca vrem sa atragem oameni ca noi, care sa ne impartaseasca preferintele. Poza cu Helena Bonham Carter e acolo pentru ca e reprezentativa pentru film, pentru ca mie imi place foarte tare tipa și pentru ca Sandra nu suporta fumatul nesimtit, prin care intelege oameni care fumeaza fara sa se ajute de maini.
Ce va asteapta pe GreenspottinG in viitor? In principiu, recenzii de carti si de filme de la mine, comentarii si prezentari de evenimente de la Sandra, dureri si nemultumiri ale amandurora si uneori absurditati pe care o sa le treceti cu vederea. De asemenea, promit sa va tin la curent cu eventuale festivaluri de film/tabere de ecologie/concursuri la care mai merg si eu si la care merita sa incercati si voi.
What else? Asteptam sugestii,propuneri,critici și rosii din pixeli de la voi, aici pe blog sau chiar pe e-mail:
evergreen.nevergreen@gmail.com
doardydu@yahoo.com
Nu va sfiiti, Sandrei ii place sa comunice prin e-mailuri cu oamenii. Si mie, desi imi plac mai mult scrisorile.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)